XIII.
– Futu-i! – răbufni romanciera Oana, observând că i-a secat inspiraţia.
De două ceasuri stătea înaintea tastaturii şi, în cel mai fericit caz, se scărpina.
„E capitolul cu număr fatal, de aia!… Nici nu ştiu ce să mai bag. Să pun o idilă între Violeta Loredana Pascal şi Victor Blid? Pe ăla-l lăsasem rănit prin capitolul 2, şi nici nu era clar cine e ori ce-i cu el… Cât despre Violeta, nici n-am amintit de ea, parcă Vania a amintit-o fugitiv în parodie… Cum naiba mă parodiază ăsta, când cartea nici nu-i apărută? De fapt, ce-mi pasă? Că lui tot nu i le publică nici dracu! Da’, uneori, mă roade să aflu cum face să le ştie imediat… Oare i le trimite Xreader? Acum, aş avea timp să verific, dar el şi-a pus parolă complicată la mail. Să-şi pună, poate le uită într-o zi! Eu, peste tot, îmi pun oana123, şi încă nu mi-a spart-o nimeni… Măsuri de prevedere de căcat! Ce-ar fi, totuşi, să încerc?”
Cum scrisul tot nu mergea defel, scriitoarea deschise Yahoo Mail, introduse ID-ul, xreader_82, apoi încercă parola xreader123. Nimic! Please enter your password, scris cu roşu. Tastă xreader321. Un alt eşec.
„Stai puţin! Că el îşi zice acum Sgreader…” – îşi aminti Oana, încercând din nou varianta mai complicată: sgreader321. Deşi nu se aştepta, demersul fu încununat de succes! Imediat, dădu pe sent.
„Gagici nu are! În schimb, o grămadă de expedieri către vania1961: Reginele I, Reginele II, Reginele III, Şarama, Dincolo de oglindă, Parfumul văduvei negre… Deci, de ăştia-mi eşti! Uite, Inocentul!”
Romanciera deschise ultima expediere şi, tremurând toată, citi mesajul însoţitor:
Nebuna are în intenţie să scrie Inocentul, însă, ca de obicei, mai mult fute curentul decât scrie ceva. Cu chiu cu vai, a reuşit să încropească un plan. Sper să nu-i vină ideea să mă pună să scriu eu, după dictare. La cât e de dusă, ar fi capabilă! Zilele trecute, discuta cu Carmen prin casă, cică i-a făcut şi cafeaua, ba-mi şi arăta fotoliul gol în care ea zicea că o zăreşte. Poate-i mai zici şi tu să lase talentele şi să-şi vadă de inginerie, ori să facă o şcoală de ospătari, că ingineri nu prea se mai caută. Partea mişto e că nu s-a prins de unde afli îndată tot ce scrie, dar mi-e să nu alunece în misticism. Deocamdată, am pus la Atach Files planul Inocentului, ar fi fain s-o parodiezi înainte să înceapă ea să-l scrie. Aş zice că riscăm s-o înnebunim, dacă asta ar mai fi posibil…
P. S. – N-am uitat de cele două damigene de ţuică promise! La toamnă, trec prin Timişoara şi ţi le aduc.
Cu greu, Oana-şi aprinse o ţigară, deoarece mâna îi tremura îngrozitor. După ce-şi mai reveni, o sună pe Lala.
– I-aţi dat drumul?… De ieri?… Nu, n-a ajuns. Fii atentă! Am găsit alte însemnări de-ale lui… Are de gând să-l lichideze pe ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului!… Pentru puţin. Nu mi-am făcut decât datoria de cetăţean…
„Vedem noi care pe care!” – îşi zise, apoi se apucă de scris.
Acum, ideile îi curgeau. Violeta Loredana Pascal, din joacă, sparge parola de mail a lui Victor Blid. Astfel, află că tipul o lucrează, bârfind-o mai multor cunoştinţe comune. Decide să-l îmbulineze, făcându-l să pară vinovat de-o crimă pe care n-a săvârşit-o. Sedusă oarecând de acelaşi individ, Lala Ştireanu marşează, făcând ca probele să se potrivească astfel încât să-l incrimineze pe Blid.
„Deocamdată ajunge, că-i capitolul cu număr fatal! Pe urmă, îl port prin penitenciare şi-l supun la umilinţe inimaginabile, ca şi cum ar fi Xreader în locul lui!”
Îi veniră şi alte idei pentru a dezvolta cartea: Chiar Loredana ar putea aranja totul, făcând să fie găsită într-o hrubă, aruncată ca o rufă murdară, cu răni evidente. Convins că a ucis-o, Blid o abandonă în starea aceasta, stare în care avea s-o găsească Lala… Cum seara avusese loc o partidă de sex între ei, Loredanei i-a fost uşor să procure probele care să-l înfunde pe Victor…
– Futu-i! – rosti din nou romanciera, dându-şi seama că s-a abătut cu totul de la planul iniţial al cărţii.
Ilarie 