Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 iulie 2011

Inocentul – 19

XIX.

 

 

            – Futu-i! – îi scăpă Lalei, văzând în ce bombă trebuie să intre.

            – Ea este! – se repezi Xreader, arătând-o pe Violeta Loredana.

            Xreader regreta oarecum idila urma rămână nefinalizată, însă cu tot absintul ingerat mai păstră o brumă de raţiune, astfel încât să nu rişte să se aventureze cu o criminală. „Că m-ar ucide, n-ar fi mare lucru, da’ una care umblă în astfel de birturi poate să-ţi dea şi cine ştie ce boală!” – mai apucă să-şi spună, uimit că detectiva îi pune lui cătuşele.

            – Nu mie, ei! – căută s-o corecteze, însă Lala îi împuşcă un dos de palmă, răcorindu-se după atâtea zile şi nopţi agitate, şi-i mârâi:

            – Lasă vrăjeala! De ce l-ai omorât pe domnul ministru?

            – Eu nu l-am omorât pe domnul ministru! – negă nefericitul.

            – Nu? Atunci, de ce nu întrebi pe care dintre ei? Pentru că ştii!

            – Ba nu ştiu! Pe care?

            – Pe ăla pe care l-ai tranşat în paisprezece. N-are rost s-o mai dai cotită!

            În timpul acesta, Loredana ceru o bere, căci o obosise absintul.

            – Iau şi eu una! – decise Lala. Şi tu, ce beleşti ochii? Doar n-ai vrea să-ţi iau şi ţie o bere? Unde-ai mai văzut anchetator să bea cu infractorii?

            Piteşteanul socoti că au mai fost cazuri, însă-şi aminti ulterior că asta o citise într-o carte de-a lui Vania, nefiind cert că ar fi o practică curentă.

            – Zice că el omoară numai VIP-uri… – interveni Violeta Loredana. Întâi foloseşte revolverul, apoi le ciopârţeşte trupurile cu toporul…

            – Nu-i adevărat! Ea a zis că vrea să-l ucidă pe Victor Blid, eu doar am improvizat, ca să mă dau asasin la rândul meu!

            Încercatul inginer refuza să-şi dea seama că mai rău se-nfundă. Lala Ştireanu căută să-i reîmprospăteze memoria:

            – Aşadar, dumneata pretinzi că ai fabulat, ca să te dai cocoş… Întâmplător, însă, tocmai a fost descoperit cadavrul ministrului Educaţiei, tranşat în paisprezece, aşa cum te-ai lăudat… Ai mai avut tu o viziune interesantă şi despre doamna ministru al Turismului, care s-a adeverit. Nu ţi se pare că le nimereşti cam des?…

            – Dar, nici nu aveam când s-o fac! Din arest am venit direct încoace, se poate calcula! Ca să tranşezi un om în paisprezece îţi ia cel puţin o oră… Plus că ar fi trebuit întâi să-l găsesc şi să-l determin să meargă pe locul de joacă din Colentina…

            – Hopaaa! Deci, dumnealui ştie şi locul exact! Foaarte interesant!

            Xreader îşi dădu seama că a sfeclit-o deşi, chiar supus la torturi inimaginabile n-ar fi putut spune cum de i-a trăsnit unde s-a petrecut asasinatul. Riscă, totuşi, să dea o explicaţie prea puţin plauzibilă:

            – M-am gândit că, fiind ministru al Educaţiei, un loc de joacă ar fi nimerit… Într-o şcoală ar fi fost mai greu, şcolile sunt păzite…

            – Şi Colentina?

            – Aşa mi-a venit… Ziceam că-i mai la periferie, în centru e riscant să omori pe cineva…

            – Da’ văd că te pricepi! Ştii exact cât timp îţi ia să tranşezi un cadavru, eviţi cu abilitate locurile păzite, cunoşti Bucureştiul mai bine ca un localnic…

            – Cum o mai ajut pe Oana la romane…

            Tăcut până atunci, ospătarul interveni, întrebând-o pe Lala:

            – Doriţi să schimb muzica? Am şi manele…

            – Nu, las-o pe asta!

            Sudistul ridică din umeri, oftând după vremurile de altă dată. Lala observă un amănunt care-i scăpase:

            – De ce ai sânge pe cămaşă?

            – Cum mi-ai futut un dos de labă… – explică Xreader.

            Pentru echilibru, detectiva îi mai trase una:

            – Asta ca să te-nveţi să vorbeşti! Aş încerca şi eu un absint – îi spuse apoi Violetei.

            – Dar Victor Blid… – îşi reluă inginerul încercările de-a se dezvinovăţi.

            – Victor Blid n-are nici pe dracu! A născocit Loredana povestea, să vadă ce-i răspunzi.

            Cum se întâmplă oricui în situaţii similare, Xreader se simţi penibil. „Cât poţi să fii de bou ca să crezi că, taman când îţi arde de babardeală, se nimereşte o tipă faină într-un birt sordid pe care l-ai ales doar datorită hazardului, ba se mai arată şi dornică de… conversaţie? Era clar că-i pusă! Am fost un dobitoc!”

            De îndată ce detectiva îşi dădu păhăruţul peste cap, fu apelată de Ferdi. „Ce mai vrea şi cretinul ăsta?” – se întrebă. Discuţia, însă, păru interesantă. Rezumând, Ferdi o înştiinţă că s-a găsit cadavrul lui Victor Blid, ucis într-un mod inedit: cineva-i bătuse în cap 322 de cuie, detaliu de la care agentul concluzionă că autori ar putea să fie parlamentarii, dacă nu toţi, măcar atâţia cât să corespundă numărului cuielor.

            – Bine, mai vorbim… – îl întrerupse Lala.

            Loredana aşteptă să se încheie convorbirea, apoi avansă o propunere:

            – Ce-ar fi să-l ducem pe ăsta, iar apoi să mergem la Irish? Am putea să batem cuie în buştean…

            – Mda, nu ţi-a ajuns câte cuie ai bătut? – o surprinse Lala. Eu cred că voi v-aţi înţeles să faceţi mişto de mine, şi nici n-aţi stat aici în birt, ci aţi mers să ucideţi, oferindu-vă reciproc alibiuri! Hei! – îl abordă pe birtaş. Ăştia doi de când sunt aici?

            – Nu ştiu, doamnă. Ăştia cu heavy arată toţi la fel…

            „Futu-i!” îşi spuse din nou detectiva, atentă să aibă revolverul la îndemână.

Reclame

Read Full Post »