Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 10 mai 2011

Muncile lui Caius

Nereuşind să se realizeze în vreun fel, Caius gândi ceară mâna fetei lui Oranj Împărat, socotind n-o primi-o fără niscai avantaje. Împăratul, la rândul său, fu mulţumit de cerere, gândind a scăpa astfel de balcâză şi de-a pune flăcăul la ceva treabă, căci fata de-o cerea, cum ar fi fost aceea, se chema că-i fiică de-mpărat. Aşa că-i zise, pentru început, să răpuie pe Taurul Negru, care-i prăpădea grânele zonei septentrionale.

Merse flăcăul acasă şi, cam a patra zi, luă o balegă de vacă din grajd şi cu dânsa împachetată frumos porni la palat.

– Răpus-ai taurul? – întrebă Împăratul Oranj.

– Răpus! Cum m-o văzut, a şi făcut pe el de frică, căci ştia că atât i-a fost! Ţi-am adus ultima lui balegă, s-o vezi…

– Mânc-o cu mumă-ta – făcu împăratul conciliant, nevoind s-o cerceteze. Acum ai a-mi răpune Lupul Sur, ce-mi răreşte iepurii din sudul împărăţiei.

Flăcăul petrecu din nou liniştit câteva zile, adună apoi gunoiul produs de câinele său şi porni din nou spre palat spre-a-şi vădi vitejia.

Împăratul mai ceru o carte ce să nu mai fi văzut alt împărat vecin, iar tânărul îi aduse a doua zi Levantul, scrisă de-un bărbat.

– Da’i bună?

– Foarte bună! Într-un registru grav, împănat cu citate biblice, autorul dă expresie simţămintelor care…

– Bine, bine! – scurtă împăratul discuţia. De fapt, tocmai o lecturez. Precum văd, nu-mi rămâne decât să-ţi dau fata…

Se înţeleseră să facă nunta într-o săptămână, apoi băiatul plecă, iar Împăratul Oranj, rămas doar cu curtenii, izbucni:

– Yes! Yes!! Yes!!! A luat-o!

Reclame

Read Full Post »