Ieşirea din criză

            – Aş mai lua un coniac – zise Caius -, da’ cu criza asta!…

            Cum nu înţelesei aluzia, am abordat problema crizei:

            – Nu există nicio criză, totu-i artificial! Toată chestia este să investeşti cu înţelepciune! De pildă, eu aş băga în fotbal. Iei o echipă, să zicem UTA…

            – Sau Steaua… – interveni Filaret.

            – Să zicem, UTA – pusei accentul în mod potrivit -, şi faci cu ea performanţă la nivel mondial.  E destul dacă investeşti cam o sută de milioane…

            – Şi de unde iei banii? – dori să afle Teodosie.

            – De la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Decât să-i toace târfa…

            – Şi-i tocăm noi! – se grăbi Marcel cu concluziile.

            – Nu imediat – îl calmai. Cum ziceam, întâi investim. Rade apoi UTA tot şi ajunge în Champions League. Cădem întâi cu Liverpool, Real Madrid şi Twente Enschede. Vin la noi cinci mii de englezi, le vindem bere, frigem nişte mici… Dacă socotim şi biletele, ne-am scos de vreo cinci sute de milioane, plus ce mai dau UEFA şi FIFA. Başca tricouri, eşarfe, steguleţe, abţibilde. Le tragem scurt un 5-0, apoi le exportăm pastă de mici. Vin spaniolii, bilete, bere, mici, le mai plasăm o curvă… deja alţi bani! Îi frigem şi pe ăştia cu 6-0 şi-i aşteptăm pe olandezi. Şi tot aşa… Până la finala cu Barcelona, deja ştie toată Europa de micii noştri. Pe urmă, la finala intercontinentală, ducem mici şi la Tokio, plus că vor fi ziarişti şi observatori din toată lumea. După aia, deprinşi cu micii şi cu fotbalul de calitate, toţi vor vrea să vină la noi! Intenţionat am ales Aradul, ca să facem doar 30 de kilometri de autostradă, restul rezolvă ungurii…