Zbor curat

Plictisindu-mă să tot levitez, într-una din serile trecute am şamanizat şamanizând. Prefăcut în pasăre de noapte, pornii în zbor către Răsărit, pentru a vedea iluminatul stradal al Devei, dar şi alte privelişti. La Cetate, am întâlnit o Pasăre a Paradisului venindă din Răsărit.
– Hai să zburăm către apus! Vrei? – gânguri aceea, după ce făcurăm prezentările.
– Nu e nimic de văzut acolo… – i-am piuit drept răspuns.
Crezându-mă pe cuvânt, ne-am rotit apoi în cerc, discutând de-ale noastre, cum fac păsările. Când prinse a se lumina de ziuă, ne-am despărţit şi ea s-a dus spre Răsărit. Eu, spre apus.
Din toată istoria, m-am ales cu nostalgia şi cu o gripă aviară.